Primul transplant de cap uman din istoria medicinei: Cum va fi făcut și ce riscuri implică
Săptămâna aceasta, un rus de 30 de ani a anunțat că va deveni subiectul primului transplant de cap efectuat vreodată. Cu alte cuvinte, acesta s-a oferit voluntar să i se îndepărteze capul pentru a fi „instalat” pe corpul altei persoane.
De la idee demnă de filme SF la realitate
Poate că sună ca o glumă morbidă, dar, în mod surprinzător, este realitate pură. Sergio Canavero, chirurg italian, a explicat în publicația Surgical Neurology International tehnica de transplant pe care urmează să o utilizeze. Proiectul va fi lansat în SUA în iunie.
La momentul respectiv, ideea suna ca o fantezie futuristă, dar faptul acum chirurgul are o ființă umană dornică să fie cobaiul acestui experiment nebunesc. Christopher Hootan de la The Independent spune că operația va dura 36 de ore și va fi asistată de 150 de medici și asistente.
Canavero a explicat tehnica. Aparent, se începe cu răcirea integrală a corpului și a capului, astfel încât celulele să nu moară când sunt deprivate de oxigen. Apoi, gâtul este tăiat, iar toate vasele de sânge cruciale sunt protejate în tuburi, în timp ce măduva spinării are o soartă similară.
„Capul este apoi mutat pe corpul recipientului, iar cele două capete ale măduvei spinării, care seamănă cu un buchet de spaghete, sunt legate. Pentru a obține acest lucru, va fi injectată o cantitate mare de substanță chimică care accelerează sudarea membranelor celulare”, explică Canavero.
Următorul pas ar fi inducerea corpului în comă pentru a avea un timp de refacere, în timp ce măduva spinării este ajutată de electrozi să întărească noile conexiuni nervoase. Recipientul nu se va putea mișca prea curând după operație, întrucât măduva spinării va avea nevoie de aproximativ un an să se vindece complet. Se pare că recipientul își va păstra vechea voce.
Medicina,insuficent de avansată pentru procedură
Hootan susține că cel mai mare pericol nu este moartea, cât faptul că medicina nu este suficient de avansată pentru a prezice consecințele asupra voluntarului, în eventualitatea în care operația ar avea succes. Varianta în care mintea pacientului nu mai funcționează corect și acesta o ia razna nu este deloc de neglijat, potrivit lui Arthur Caplan, specializat în etica medicală. Corpul ar putea fi copleșit de cantitatea imensă de modificări chimice, pentru ca, în final, să cedeze.
Primul experiment similar s-a făcut pe o maimuță, în 1970. Aceasta a trăit doar opt zile, deoarece corpul a respins capul, iar maimuța nu a mai putut să respire și să se miște. Să sperăm doar că rusul voluntar nu va avea aceeași soartă.